Alături de războiul de țesut s-a realizat o piuă cu ciocane, cu cădere verticală, pe care copiii o pot acționa singuri. Ei experimentează astfel modul în care țesăturile din lână, lucrate la război, erau supuse unui proces de îndesire cu ajutorul ciocanelor și al apei calde turnate peste țesătură. Se obține un material cu un aspect legat, omogen, cu un strat fibros termoizolant.
Despre instalație
Prelucrarea fibrelor textile a fost o activitate casnică nelipsită din aproape fiecare gospodărie, din nevoia de a confecționa obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic. Veșmintele de vară, mai subțiri, erau pregătite din fibre vegetale (in, cânepă), iar cele de iarnă, mai călduroase, din părul unor animale (oi, capre). Industria casnică textilă are la bază torsul și țesutul și, mai apoi, prelucrarea țesăturilor cu ajutorul instalațiilor hidraulice.
În Muzeul ASTRA – Muzeul în aer liber, industria prelucrării textilelor este reprezentată prin gospodării-atelier de prelucrare a diferitelor tipuri de fibre și prin instalații hidraulice specifice: vâltori, pive și dârste, care reprezintă o etapă superioară de dezvoltare a tehnicii de prelucrare a țesăturilor în civilizația populară tradițională.
Pentru a comunica patrimoniul muzeal într-un mod cât mai accesibil și interactiv pentru publicul tânăr, am propus realizarea unei instalații care să permită înțelegerea etapelor de prelucrare a lânii.
Ce cuprinde instalația
- războiul de țesut, cunoscut copiilor
- o piuă cu ciocane, cu cădere verticală
- o vâltoare acționată mecanic
- un coș de tras, care închide circuitul
Cui se adresează
- copiilor și publicului tânăr care vizitează Muzeul în aer liber
- familiilor curioase să afle cum se prelucra lâna în satul tradițional
Unde o găsiți
- Muzeul ASTRA – Muzeul în aer liber, Sibiu (Complexul Național Muzeal ASTRA)
Activitățile propuse
Piua este urmată de o vâltoare pe care copiii o pot acționa mecanic. Astfel, ei experimentează fenomenul vârtejurilor de pe cursurile apelor repezi de munte. Vâltoarea este cea mai simplă și mai veche „mașină de spălat automată”, în care țesăturile se spălau și se limpezeau folosind curentul apei.
Instalația este completată de un coș de tras, cu ajutorul căruia se flaușau cergile (păturile din lână) și nu numai. Odată spălate, cergile și țesăturile mari din lână erau duse la dârstă. Aici, cu ajutorul coșului de tras – de formă cilindrică, construit din lemn și prevăzut la bază cu o scândură fixă pe care erau dispuși dinți din metal –, materialul era scămoșat, devenind mițos.
Coșul de tras închide circuitul instalației și le oferă copiilor posibilitatea de a înțelege întregul proces de prelucrare a lânii.